Aburii usori ai noptii ca fantasme se ridica
si, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despica.
Raul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza diminetii misca solzii lui de aur.
Eu ma duc în faptul zilei, ma asez pe malu-i verde
si privesc cum apa curge si la cotiri ea se pierde,
Cum se schimba-n valurele pe prundisul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, sapand malul nisipos.
Cand o salcie pletoasa lin pe balta se coboara,
Cand o mreana salta-n aer dupa-o viespe sprinteoara,
Cand salbaticele rate se abat din zborul lor,
Batand apa-ntunecata de un nour trecator.
si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale
Cu cel rau care-n veci curge, fara-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteste; o soparla de smarald
Cata tinta, lung la mine, parasind nisipul cald.
