De-as avea o mandrulica
Cu-ochisori de porumbica
Si cu suflet de voinica!

De-as avea o balaioara
Nalta, vesela, usoara,
Ca un pui de caprioara!

Face-m-as privighetoare
De-as canta noaptea-n racoare
Doina cea dezmierdatoare!

Doina, doinita!
De-as avea o pusculita
si trei glonp în pungulita
s-o sorioara de bardita!

De-as avea, pe gandul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!

De-as avea vro sapte frati,
Toti ca mine de barbati
si pe zmei încalecati!

Face-m-as un vultur mare,
De-as canta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!

Doina, doinita!
si i-as zice: "Mandrulita,
Ma jur p-asta cruciulita
Sa te tin ca un badita!"

si i-as zice: "Voinicele,
Sa te-ntreci cu randunele
Peste dealuri si valcele!"

si le-as zice: "sapte frati,
Faceti cruce si jurati
Vii în veci sa nu va dati!"

Hai, copii, cu voinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagani si de robie!