Eu te las, tara iubita, De-al tau cer ma departez
Dar cu inima cernita
Plang amar, amar oftez!
Trist, acum la despartire
De fiori ma simt cuprins.
s-orice draga nalucire
Pentru mine-acum s-au stins!

Cine stie, cine stie
Daca-mpins de-al soartei vant,
M-oi īntoarce-n veselie
Sa sarut al tau pamant!
De-oi videa īnca vrodata
Muntii tai rasunatori
Ce cu-o frunte īnaltata
Se perd falnic pintre nori;

si-ai tai codri de verdeata,
Unde curg, soptesc usor
Reci izvoare ce dau viata,
Doine care zic de dor,
si-al tau cer care zambeste
Sufletului romanesc
si oricare ma iubeste
S-ori pe care eu iubesc!

Iata ceasul de pornire!
Iata ceasul mult amar!
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tau hotar,
s-a mea inima īti zice:
O! Moldovo ce jalesc,
Adio! ramai ferice,
Ferice sa te gasesc!